O tragedie din viața personală i-a modificat traseul și l-a determinat să-și dorească să fie medic. Deși se pregătea pentru a da admitere la Politehnică, întâmplările trăite atunci l-au făcut să vrea să se implice direct în sistemul sanitar pentru a putea contribui la schimbarea acestuia. Dr. Sabin Botea a fost conștient de la început că eforturile sale sunt doar o mică parte dintr-un lanț care ar trebui să se miște continuu pentru ca lucrurile să meargă într-o direcție bună. Dar și-a asumat întreaga responsabilitate care intervine odată cu depunerea „Jurământului lui Hipocrate”, consacrându-și viața omului. Și nu-i este ușor, mai ales că sunt multe situațiile în care cei cărora el își dedică toată priceperea profesională ajung la spital în stadii dintre cele mai grave, cu răni cumplite, purulente, cu plăgi infectate care nu mai pot fi tratate sau cu neoplasme care s-au dezvoltat atât de mult încât au cuprins totul în jurul lor. Și atunci medicul chirurg trebuie să știe exact cum taie, pentru a îndepărta moartea și pentru a da o nouă șansă vieții!
Timpul profesional al dr. Sabin Botea, medic specialist în Chirurgie generală, se împarte între Spitalul Clinic „Dr. I. Cantacuzino”, acolo unde face gărzi și Spitalul Oncofort București, acolo unde operează patologii diverse. Muncește foarte mult, dar stresul acestei profesii nu i-a știrbit niciun milimetru din umanitatea cu care își face meseria, fiind un medic empatic, dedicat fiecărui bolnav pe care îl îngrijește. Pacienții îi spun „Blându”, un cuvânt care adună în el duioșia unor oameni care simt că mâinile acestui chirurg le alină și sufletul și durerea fizică.
„Fac tot ce pot pentru pacienții mei!”
Dr. Sabin Botea este absolvent al Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București. După licență, a făcut Rezidențiatul în Chirurgie generală la Spitalul Clinic „Dr. I. Cantacuzino”, petrecând timp de șase ani sub îndrumarea asist. univ. dr. Petronel Mustățea, perioadă în care a văzut patologie diversă.
Îl consideră pe dr. Mustățea mentorul său, fiind cel care i-a oferit șansa de a deprinde multe lecții importante care îi sunt utile astăzi. „Am intrat în sală cu multe echipe operatorii, din punctul meu de vedere, dr. Mustățea este cel mai bun! Cea mai importantă lecție învățată de la el este că și o maimuță poate opera, important este când operezi, indicația operatorie fiind cea care face diferența. Indicația operatorie este cel mai greu lucru de făcut în Chirurgia generală. Cu alte cuvinte, să tai e ușor, până la urmă înveți, e vorba de manualitate, e vorba de practică, ceea ce este important, și nu prea se pune accentul la noi în țară pe treaba aceasta, este indicația chirurgicală: când să tai, cât să tai.”, menționează interlocutorul Ordinea Zilei.
Pe parcursul Rezidențiatului a urmat cu sfințenie toate stagiile de pregătire în mai multe ramuri chirurgicale, iar cunoștințele acumulate atunci îl ajută acum în sala de operații. „Atunci când ai o intervenție la un pacient cu neoplazie, de exemplu, este foarte util să știi cum se pune problema din punctul de vedere al unui chirurg vascular. Din păcate, românii ajung foarte târziu la medic. Pacienții cu neoplazie ajung în stadiu tardiv, pentru că nu se face screening, nu se face absolut nimic și ajung în niște stadii în care cu greu mai poți să faci ceva. Și atunci, dacă știi și un pic de cardiologie vasculară, ai o altă abordare și ai un alt curaj de a intra la o tumoră care la prima vedere te sperie pentru că, dacă invadează vase…,devine complicat din punct de vedere al puterii de operare a chirurgului.”, explică medicul.
Dar pe dr. Botea viața l-a învățat că trebuie să facă tot ce poate pentru ca pacientul care este în fața sa să trăiască. A pornit cu această mentalitate încă din momentul în care a decis că va da admitere la Medicină.
„Medicina am ales-o în urma unei situații nefericite în care mi-am dat seama că uneori personalul medical nu se manifestă așa cum mi-aș dori eu atunci când voi avea nevoie. Și atunci am zis: nu pot să schimb sistemul, pentru că nu ai cum, dar măcar eu, prin ceea ce fac, pot contribui la îmbunătățirea lucrurilor pentru pacienții mei. Și asta încerc să fac în fiecare zi”, subliniază interlocutorul Ordinea Zilei.
Decizia de a opta pentru Chirurgie generală ca și specialitate pornește de la firea sa pragmatică, fiind un om care își dorește să facă lucrurile cu mâinile lui. De asemenea, pleacă și de la „frica” sa de pacient, mai exact de modul în care acesta va alege să respecte schema de tratament care i-a fost prescrisă și să țină cont de toate recomandările medicului curant. „În Cardiologie, de exemplu, institui un tratament, dar aderența la tratamentul respectiv poate să fie sau poate să nu fie, iar atunci când vine pacientul la control tu nu știi : nu a mers bine pentru că tratamentul nu a fost cel care trebuia sau nu a mers bine pentru că bolnavul nu și-a luat corect schema. În Chirurgia generală, ce faci cu mâna ta e sfânt! Știu că tot ceea ce ține de mine am făcut și am făcut bine și nu mă bazez pe pacient că își ia tratamentul, că are un stil de viață corect, că se îngrijește, pentru că am văzut că nu se întâmplă asta. Și dacă nu se întâmplă cu ceva vizibil, cum e un picior diabetic, de exemplu, o tumoră de rect, de colon, de stomac, atunci ce pretenție să am de la bolnav să-și urmeze tratamentul de cardiologie, de nefrologie…, dacă nu se îngrijește pentru ceva ce îl deranjează, miroase, arată urât?!...”, nuanțează medicul.
„Educația medicală în rândul populației este precară”
De altfel, durerea sa cea mai mare ca medic este aceea că românii nu se îngrijesc, nu fac controale periodice și ajung la spital cu boli în stadii foarte avansate. De exemplu, diabetul, despre care specialiștii tot trag semnale de alarmă subliniind faptul că numărul celor care dezvoltă această afecțiune este în creștere, este privit de oameni ca fiind o boală banală, fără a conștientiza, de fapt, efectele pe care această cumplită maladie le are în tot organismul.
„Din păcate educația medicală în rândul populației este precară, oamenii nici nu conștientizează la ce riscuri se expun atunci când au diabet. Și vorbim despre afecțiunile neoplazice asociate, despre afecțiunile oculare, despre piciorul diabetic pe care îl vedem tot mai des. Degeaba iei tratamentul corect pentru diabet sau insulină, dacă regimul alimentar nu este în concordanță. Mănânci o jumătate de tort la o masă și zici: lasă că fac 20 de unități în plus de insulină. Nu funcționează așa! Valorile glicemice, chiar dacă ele sunt pe glucometru normale, faptul că vii cu un plus de glucide este cumplit pentru organism. Aceste glucide se oxidează, se depun pe vase și astfel crește statusul proinflamator. Alimentația diabeticului trebuie foarte bine cântărită și trebuie să fie în concordanță cu administrarea de tratament. Dar pe lângă alimentație, pacientul diabetic trebuie să facă efort fizic, atât cât îi permite starea sa fiziologică. Sedentarismul este o piatră care atârnă foarte mult asupra pacientului diabetic. Bolnavii de diabet nu realizează că valorile glicemice mari au impact asupra vaselor de sânge, impact asupra tuturor celulelor din corp și se traduc într-un stres oxidativ. Dacă nu fac mișcare, toate produsele acestea de catabolism se acumulează, mai cu seamă că mulți dintre ei dezvoltă și afecțiuni renale. Diabetul afectează pe toate liniile, toate circuitele corpului sunt afectate!.”, atrage atenția dr. Sabin Botea.
CITEȘTE ȘI: Omul sfințește locul. Dr. Emil Dincă, medicul care tratează trupuri și liniștește suflete
Piciorul diabetic, o afecțiune tot mai răspândită
Iar mulți dintre cei care au diabet și care nu țin corect boala sub control ajung pe masa chirurgului într-un stadiu în care doar amputația le mai poate salva viața. „Cea mai mare problemă pe care o văd în camera de gardă, dar și la pacienții de pe secție, este piciorul diabetic. Ei nu conștientizează și ajung într-un stadiu în care nu prea se mai poate face nimic pentru a-i salva de la amputație. Am văzut pacienți delăsători, care nici măcar nu știau că au diabet, dar am văzut și pacienți care, deși stau cu restul familiei în casă nu sesizează nimeni că acolo este o problemă. Când ai piciorul negru până la genunchi sau viermișori în rană, nu prea mai ai o scuză! Sunt o grămadă de lucruri care trag un semnal de alarmă! Vin foarte târziu la medic și din păcate secția de la Spitalul Clinic „Dr. I. Cantacuzino” are cam 90% din pacienți cu picior diabetic, cu amputații majore. Foarte puțini vin în stadiul în care putem să-i trimitem în altă parte, adică la Chirurgie vasculară, să facă o evaluare a vaselor. Ce am constatat noi, medicii, este că vasele din membrele inferioare, din picioare, sunt afectate în egală măsură ca restul vaselor din corp, adică inclusiv vasele cerebrale. Astfel că, ei sunt niște pacienți, în general, mai dificili, sunt niște pacienți cu care te înțelegi greu, care realizează greu ce se întâmplă. Dincolo de faptul că suntem în fața unei probleme cu picior diabetic și trebuie o amputație ca să salvăm viața pentru că vin în stadiul acesta, este foarte greu să comunici cu ei din perspectiva afectării neuronale. Sunt niște pacienți dificili, nu ca receptivitate, ci ca putere de înțelegere.”, indică medicul.
CITEȘTE ȘI: Omul sfințește locul! Dr. Anca Florescu, medicul reumatolog care se luptă cu durerea pacienților
Toate aceste explicații au darul de a atrage atenția asupra unei probleme de sănătate publică existentă la nivelul României, o problemă pe care oamenii ar trebui să o înțeleagă și să o trateze cu maximă seriozitate. „Ca problemă chirurgicală, din punctul nostru de vedere, operația de amputație nu este una grea, însă indicația operatorie se cântărește foarte mult. Este însă o operație șocantă pentru pacient, și grea din punct de vedere afectiv pentru medic. Atunci când trebuie să faci o astfel de intervenție nu te simți deloc bine, nu te simți util. Este operația pe care nu și-ar dori nimeni să o facă! Ne-am dori să putem să salvăm membre, degete. Ca medic, te simți neputincios! De multe ori am încercat atât eu cât și colegii mei, în speranța că îi dăm o șansă, să mergem mai departe cu o operație minimală, adică în focar: curățăm un pic necroza, pansăm timp îndelungat, după care ne-am trezit cu răspunsul că pacientul nu mai vrea niciun fel de intervenție chirurgicală, că nu mai vrea să stea în spital, iar două luni mai târziu a venit pentru amputația de membru pentru că nu se mai poate face nimic.”, detaliază dr. Sabin Botea.
Interlocutorul Ordinea Zilei avertizează asupra faptului că pacientul cu glicemii mari necontrolate este predispus la infecții, pentru că pe lângă afectarea ateromatoasă a vaselor de sânge, „sângele dulce” este un mediu de cultură foarte bun, iar rănile se suprainfectează rapid. „Neavând sânge care să ajungă în focarul septic, pe lângă faptul că nu se vindecă, nici nu putem să-i dăm antibiotic. Oricât antibiotic i-am da, neajungând acolo, pentru că nu avem sursă de sânge, antibioticul nu-și face efectul! Este o altă limitare a chirurgiei în fața unui pacient cu picior diabetic.”, completează medicul.
Astfel că sunt foarte multe situațiile în care trebuie să le explice pacienților din primul moment în care îi vede că se impune amputația pentru a le salva viața.
„Din perspectiva mea, ca chirurg generalist și analizând situația pacienților care se prezintă la spital, oamenii nu conștientizează problemele pe care această boală (n.r. diabetul) le generează. Nu le explică nimeni ce înseamnă diabet, cum apare, cum să te ferești, cum să te controlezi. Informația medicală lipsește cu desăvârșire în rândul populației. Să luăm ca exemplu pacienții cu picior diabetic, ei vin, le spunem că trebuie amputat și spun: tăiem și gata!, dar nu înțeleg că în cazul lor tot sistemul este afectat. Sunt o bombă cu ceas și oricând se pot decompensa pe alte părți, pe alte ramuri: nefrologie, cardiologie, neurologie. Manifestarea piciorului diabetic este o manifestare a diabetului decompensat, în sensul în care diabetul evoluează în largul lui, își face de cap! Piciorul diabetic ajunge să fie o manifestare a diabetului necontrolat atunci când corpul nu mai poate să echilibreze necesarul de nutrienți din periferie cu aportul de sânge și atunci apare gangrena, apare ischemia și deja este prea târziu când s-a ajuns acolo!”, menționează interlocutorul Ordinea Zilei.
Medicul chirurg recunoaște faptul că operarea piciorului diabetic nu este tocmai intervenția pe care și-o dorește să o facă. „Ca medic ești neputincios! Toată ziua amputezi. Nu poți să ajungi seara acasă și să spui: am făcut bine astăzi pe cineva. Din păcate, nu ai făcut bine pe nimeni, ci ai făcut bine ce s-a putut în momentul respectiv pentru a-i salva viața, dar cu un impact semnificativ pe termen lung. Și ești neputincios!”, mărturisește specialistul.
Piciorul diabetic nu este însă singura patologie de care se ocupă. „Intervenția chirurgicală pe care o realizez cu drag este patologia neoplazică din zona colorectală. Asta îmi aduce cea mai mare satisfacție!”, punctează dr. Sabin Botea. Activitatea sa de chirurg general implică însă operații diverse: apendicectomii, colecistectomii, hernii etc. În acest context vine și cu o recomandare pentru pacienții care au nevoie de astfel de operații și anume să caute acel chirurg care are multă dăruire și multă aplecare către bolnav. În România, există moda de a alerga după nume, mulți pacienți dorindu-și să fie operați de profesori sau conferențiari universitari, având falsa impresie că un titlu academic îi face mai buni chirurgi sau specialiști. În realitate însă priceperea medicului și implicarea lui nu ține de nicio titulatură didactică, fiind legată de cu totul alte criterii. Iar dr. Sabin Botea este dovada vie că omul este cel care sfințește locul!
Într-un material viitor, vom prezenta măsurile care se impun, din punctul de vedere al unui medic chirurg, în fața acestei avalanșe de cazuri de diabet, în condițiile în care boala are efecte semnificative asupra pacienților.
Autor: Ștefania Enache
Foto: Ordinea Zilei
